marți, 2 iunie 2009

Glas pierdut .

ploaie de vara . cer curat,albastru .

sta proptita in fata casei lui cu parul strans legat intr-o coada in crestetul capului . nu rade . nu zambeste .

ochii mari , larg deschisi privesc tinta spre usa .

- ea?
- e plecata din tara . studii .
- sora ?
- ..prea ocupata cu problemele ei de adolescenta ....
- el ?
- .......el ........nu o iubeste .
- deci asteapta degeaba . de ce inca mai sta ?
- pentru ca ii este frica de singuratate .


13 comentarii:

  1. Frumos...atat de vizual tot ce ai descris. Mi-a placut !

    Cu drag,

    Un atragator!

    RăspundețiȘtergere
  2. pare un pic trist..dar imi place :D

    RăspundețiȘtergere
  3. Haide :) vrei o ciocolata? dau eu din banii mei...dar stai :) tu esti de ciocolata, probabil cea mai dulce fata :)

    RăspundețiȘtergere
  4. ciocolatika, imi place ce faci. ai un ID de mess, as vrea sa te cunosc, sa discutam. Apropos, merci pentru ca ai fost pe blogul meu.

    RăspundețiȘtergere
  5. sau poate este prea incapatanat sa inteleaga ca... viata este frumoasa si trebuie sasi gaseasca o persoana care va sta langa el...

    RăspundețiȘtergere
  6. Ce suntem noi?

    Ce suntem noi?
    Noi suntem nişte umbre
    Pierdute-n adevăr.
    Ce liniştea şi-o caută prin viaţă
    Ca pe-un dulce licăr.

    Ce suntem noi?
    Sunt argaţi ce bat de zor
    Schimbîndu-se pe alt picior
    La poarta ce nu vrea să se deschidă
    A propriilor mustrări de conştiinţă.

    Ce suntem noi?
    Noi suntem apa unor fîntîne seci
    Pe care le-am părăsit păgîne
    Lăsînd în urmă
    Doar mîluri reci.

    Ce suntem noi?
    Suntem copacii
    Care nu au fost sădiţi
    Ce răbdător aşteaptă
    Ca să le vină rîndul să fie înnălbiţi.

    Ce suntem noi?
    Noi suntem crucea
    Păcatelor lumeşti
    Ce nu mai vrea să fie
    Purtată pe spatele durerilor trupeşti.

    Ce suntem noi?
    Suntem bolnavii care ştiu ce au,
    Iar ceea ce ei ştiu, cancer se numeşte
    Atunci cînd medicii doresc
    Să numească ceva ce nu se lecuieşte.

    Ce suntem noi?
    Suntem ca cei muşcaţi de şarpe
    Ce stau şi urmăresc
    Cum spiritul li-i devorat
    Iar sufletul le trece în spaţiul ceresc.

    Noi suntem treji dar asta nu ne-ajută
    Fiindcă în disperarea mută
    Ce astăzi ne-a cuprins
    Suntem doar nişte umbre
    Într-un nesfîrşit abis.

    RăspundețiȘtergere
  7. hi ! i just met your blog now. i liked very much the images and the poems.

    RăspundețiȘtergere
  8. Pentru ca asa e...
    Ne e teama de singuratate, si de aceea ne compromitem.

    RăspundețiȘtergere
  9. sincer, cand am aruncat o privire nu m-au atras deloc aceste randuri sa le citesc...insa nu trebuie sa fie neaparat rima ca sa fie sentimente...foarte interesant! :)

    RăspundețiȘtergere