joi, 3 septembrie 2009

E septembrie, din nou ...



Anotimpul se schimba . Copacii se dezbraca de frunzele multicolore si tes pamantului un covor autentic . Strazile raman pustii . Cerul se intristeaza . Toate sunt trecatoare . Oamenii vin si pleaca . Rar mai intalnesti o persoana care sa ramana alaturi de tine .Rar un lucru frumos dureaza mai mult de o fractiune de secunda . Chiar si pe cei care ii credeai cei mai buni prieteni . Chiar si cele mai intense trairi .

Atmosfera se schimba . Transformare . Asta e cuvantul . Cand din verde totul devine rosu si apoi gri . Cat as vrea sa imi pot schimba si eu culorile sufletului . Sa pot sa fiu ceea ce eram odata. Ploile de amintiri mi-au inundat mintea si inima . Trecutul ma cheama , ma vrea inapoi . Sa simt iarasi acele sentimente inocente, pure si adevarate ale copilariei , ale fetitei mereu cu zambetul pe buze si optimista . Iti amintesti ?

Incepe un nou episod din serialul asta numit viata .De-ar fi fost totul doar un scenariu ....Ar fi fost prea simplu, nu? Nu are rost sa visez aiurea . Nu are rost sa fac astfel de supozitii cand totul doar se intampla iar eu , noi , trebuie sa traim . Daca viata a fost cruda cu el si i-a luat tatal de mic si acum e singurul sprijin al familei ce ar fi trebuit sa faca ? Sa stea inchis in casa ? Sa astepte o minune ? NU!

El si-a continuat viata . Are 3 surori minunate si o mama extraordinara , pentru ele zambeste si e atat de optimist in fiecare zi . Cata putere adunata in sufletul unui copil . Asta e ramasita care ma ajuta sa continui .

Imi promit sa fiu puternica . Cineva acolo sus cred ca o sa ma ajute .Lacrima e curatarea sufletului , asa ca plang, plang adanc sa ma lepad de toata murdaria din el . Prin plans sa dau afara toata durerea , sa imi linistesc sufletul , sa imi luminez privirea-mi trista. Plangi cu mine si vezi cum durerea devine mai mica . Dar sa nu uiti, e secret . Nimeni nu stie de acest lucru . Ei sunt oricum prea ocupati cu treburile lor . Doar tu si eu .

Si acum trebuie sa invat sa respir un alt aer, sa respir durere, dezamagire , tristete dar cu zambetul pe buze, cu ganduri frumoase si incredere ca intotdeauna dupa furtuna apare si soarele a carui caldura imi va invada toti porii si eu o sa radiez si te voi molipsi si pe tine .

Viata nu este o povara . Este un dar . Si trebuie sa ne bucuram de el cat mai bine posibil .

Acum, sterge-ti lacrima copila si iesi in lume ! Drumuri lungi te asteapta .

Nu-ti cer ajutorul pentru ca oricum voi primi numai farame.





29 de comentarii:

  1. ce bine era cand eram copii...mici...fara necazuri...fara probleme...fara griji...fara sa ne gandim la ziua de maine...
    plansul e sanatos...plansul te ajuta sa te descarci.eu plang mult.poate chiar prea mult...
    pfuai..as vrea sa pot fi asa optimista ca tine.sa zic ca va fi bine si de alea.in schimb,eu stiu ca niciodata nu va fi bine.niciodata nu va mai fi la fel.niciodata nu voi fi fericita.stiu asta...

    RăspundețiȘtergere
  2. sa inteleg ca nu mai vi cu mine in tarile calde.. :( :D

    RăspundețiȘtergere
  3. "Incepe un nou episod din serialul asta numit viata." - asa trebuie sa fie, ia totul doar ca pe un nou inceput. fara regrete, de niciun fel, si vezi unde ajungi...

    RăspundețiȘtergere
  4. mereu imi aduce o stare de nostalgie toamna:D si o lacrima de seninatate in suflet...draga ciocolatika...nu-ti fa griji, copilul de demul traieste...in tine:D

    RăspundețiȘtergere
  5. si eu asteptam sa aud Emeric Imre cu noua infatisare a blogului si descrierea... zambet...

    RăspundețiȘtergere
  6. Poate ca nu stiu eu prea multe...dar despre suflete pot spune ca le cunosc mai mult decat e nevoie...iar sufletele de copii pot fi oricum...doar pustii nu.cat despre ce scrii tu aici..se pot spune multe..se pot face si mai multe.. :)

    RăspundețiȘtergere
  7. da.asa zic si eu.ca am procedat bine.ca e cel mai bine asa.

    RăspundețiȘtergere
  8. tot timpul ma voi considera un copil, cu siguranta :D

    Oricum, scri foarte frumos cu cuvinte alese, photoblog, dragut... just perfect ;)

    RăspundețiȘtergere
  9. Toamna intoarce pagina...

    Mi-a placut paragraful despre "a plange"...

    RăspundețiȘtergere
  10. Salut!
    Vrei sa facem schimb de link-uri? Daca esti de acord atunci lasa-mi un comment in care sa imi spui cum vrei sa te trec in blogroll. Pe mine ma poti trece Achilianu
    sanatate...

    RăspundețiȘtergere
  11. totul se transforma acum la inceput de toamna... dar pot fi si transformari pozitive... nu tot e gri.nu tot va fi negru.

    "incepe un nou episod din serialul asta numit viata"- imi place foarte mult propozitia asta :P...tot timpul vor fi noi episoade. noi intamplari. ... si cum ai mai spus si tu, oamenii vin si pleaca... la sfarsit tot singuri ramanem... tu cu tine.



    Dar ca sa pastram nota optimista din postul tau, trebuie sa invatam sa ne bucuram de viata.. sa o traim asa cum e... sa indraznim sa traim. :)

    RăspundețiȘtergere
  12. acum 5min.sciam si eu cam despe acel subiect pe blogul meu iar apoi m-am gandit sa intru pe blogurile celor care ma urmaresc,prima persoana ai fost tu cu acest articol.si tocmai ma intrebam in articolul meu ce-i ala destin.na, ca acum am un mic raspuns:de dimineata anumite ganduri mi-au starnit ideea articolului,l-am scris iar apoi prima persoana care am ales sa o citesc scrisese aproape acelasi subiect de articol ca al meu.recunosc ca de dimineata ma gandeam ca nu gaseam persoane care sa inteleaga ce stiu eu despre aceasta,dar daca nu ar fi destinul cel care mi-a aratat sa nu ma mai gandesc nici macar o clipa ca sunt singura,atunci ce poate fii...
    eu nici nu am puterea sa plang,pt ca nu am motiv mai ales ca citesc ganduri asa de frumos exprimate,cum e si al tau.articolul meu e acesta: http://clarisaphotos.blogspot.com/2009/09/piesa-de-teatrudestin.html
    am scris si despre toamna,dar multi scriem despre toamna: http://clarisaphotos.blogspot.com/2009/09/farmecul-toamnei-si-realitatea-viselor.html

    RăspundețiȘtergere
  13. Superb descrisa aceasta transformare a naturii;;)

    RăspundețiȘtergere
  14. Hmm... Imi amintesc cum era si pt mine in toamna sufletului, si se pare ca esti in ea sau te pregatesti sa iesi din ea... imi place entry-ul tau, e prima oara cand inru pe aici pe la tine, si ma declar placut surprinsa. Nu inteleg dc nu am intrat pana acum, oricum, imi place, si o sa incep sa te citesc mai des... Scrii frumos, trist, dar si tristetea are frumusetea ei. >:D<

    Iar sufletul de copil, o data pierdut il regasesti cu greu, eu mi-am pierdut o data sufletul de copil, si a fost greu sa inteleg sa traiesc simplu din nou, cu incredere(avand in vedere ca increderea e prima pe care o pierzi cand iti pierzi sufletul de copil, o data cu inocenta, de mentionat ca am suferit o depersonalizare) dar in procesul de regasire al propriei persoane, mi-am redescoperit si sufletul de copil, si bucria care il genera... si mi-am redesfacut bratele spre lume, si m-am trezit imbratisata de lume inapoi. E ca atunci cand esti copil si inveti sa mergi, iti mai amintesti prima oara cand ai cazut? nu ai renuntat, te-ai ridicat din nou in picioare si ai mers!

    RăspundețiȘtergere
  15. Am vrut sa scriu si eu ceva despre toamna.Dar ma sperie.Mereu toamna ma sperie.
    Cand vad ca mai pica o frunza si soarele nu mai are aceiasi putere.
    Cand vad ca cerul e mereu innorat si ploua..
    Of..:-<
    Ca sa nu mai zic de ce stare spirituala am toamna.

    RăspundețiȘtergere
  16. 'Nu-ti cer ajutorul pentru ca oricum voi primi numai farame.'- stii cat de tare ma cutremurat sfarsitul asta brusc? (daca.mi permiti sa.i spun brusc.)
    a fost ca si cum s.ar fi rupt ceva in mine ..:))
    as zice sa ceri totusi ajutorul ..pe mine una mar face s ama simt mai bine, mar afce chiar sa ma simt mai sigura pe mine.

    in alta ordine de idei ..frumos scris.
    toamna ne invaluie in aura ei. si chiar se simte inceputul asta de toamna. mi.a facut place astazi, ieri defapt cand a plouat sa stau sa beau un ceai linistita si sa ma gandesc, sa.mi pun ordine in ganduri, sa fiu eu cu adevarat.
    te face sa te simti mai bine. iti sugerez sa faci si tu acelasi lucru, daca nu ai facut deja :D

    RăspundețiȘtergere
  17. Super blog,de o frumusete si o profunzime aparte...cu voia ta,chiar in acest moment voi trece linkul tau la blogurile mele preferate pe pagina mea, http://melicovici.blogspot.com
    Toamna mereu ne ajuta sa retraim si sa ne dorim SUFLET DE COPIL

    RăspundețiȘtergere
  18. :) Frumos blogul. Felicitari, si buna.

    RăspundețiȘtergere
  19. Superba postare.M-ai lasat fara cuvinte.Un blog exceptional.Voi mai trece pe aici cu siguranta!

    RăspundețiȘtergere
  20. It's interesting site and I followed you, greeting from Indonesia

    RăspundețiȘtergere
  21. E prima oara cand ma uit pe blogul tau . Foarte frumos !

    RăspundețiȘtergere
  22. un alt mod interesant de a privi toamna.
    foarte interesant,si chiar asa schimbarile pot fi in bine si colorate,nu numai simple nuante,nu numai monocromatice:)

    RăspundețiȘtergere
  23. ai o leapsa de pe 7 septembrie.:D :*

    RăspundețiȘtergere
  24. buna...iti citesc de ceva timp blogul si sincer ma regasesc in el, in ceea ce scrii si simti... iti spun si eu cum mi`a zis si mie un prieten "emancipate yourself from mental slavery, none but ourselves can free our minds..."

    RăspundețiȘtergere
  25. Îmi cer iertare că nu fac referire la articolul postat şi cer permisiunea de a vă face o invitaţie ( ţie şi cititorilor tăi ) la a vă expune părerea despre ce înseamnă prietenia şi ce este un prieten. Pentru o mai bună provocare, reamintesc ceea ce spunea Napoleon Bonaparte şi anume că ,,Nu există prieteni ci doar momente de prietenie..." Vă aştept cu mare drag aici, la Psalmdedor.

    RăspundețiȘtergere
  26. Viata deruleaza pasaje pe care din nefericire nu ti le poti alege si le traiesti ca atare.Este pe atat de adevarat pe cat nu o poti impiedica.Foarte frumos si interesant post,ca si intreg blogul de altfel.Succes!

    RăspundețiȘtergere