Ieri vis . Azi cenusa .

Privire inocenta, suflet pur. Toate au disparut .
Ochii ei stralucind de fericire...acum goi si intunecati .

Nu vreau sa te intristez . Sentimentele dau valma si incerc sa ascund nehotararea si timiditatea care m-au cuprins . Asta am facut tot timpul, m-am prefacut drept altcineva si de aceea acum cand se presupune ca am totul, de fapt nu am nimic .

Nu te am pe tine, nu am curaj, nu am destula ambitite sa continui , nu am putere sa infrunt lumea.

Tu , cel care citesti . Fii fericit ! Gaseste bucuria lucrurilor marunte care te inalta spre perfectiune, bucurie pe care eu am pierdut-o demult .

Iti vine sa crezi ? Nici visele nu mai sunt de partea mea ... .

Cred ca iar am reusit sa va dezamgesc . Flacara acea mica , atat de mica incat cu greu o obervai ... e acum cenusa . Spulbera-ma in vant si ajuta-ma sa imi gasesc locul altfel lasa-ma sa ma pierd fara urma .

Aproape tot ce mi-am dorit s-a indeplinit . Ironic . M-am afundat mai mult .

Te-ai saturat nu ?...sa ma vezi cu zambetul pe buze dar cu ochii tristi , sa scriu despre neajunsuri si durere . Vreau ca tu sa te bucuri alaturi de mine, nu sa plangi .
Ajuta-ma sa cred in tine .

Iar cer ajutorul. Am uitat ca eu nu pot face asta .
Totusi .... .