miercuri, 17 februarie 2010

In tacere

Iris este tristă.

       Nu a mai ieșit din cameră de 8 zile. Ascultând la ușă nu poți auzi decât un ticăit al ceasului și câteva suspine . Îmi povestea mama ei cât de neputiincioasă se simte in fața suferinței fetei ei . Fiecare zi aducea cu ea un si mai mare gol . Oare de ce nu vorbește cu noi ? îmi puneam aceasta întrebare din minut în minut . Mă gândeam că dacă ar fi împărțit cu cineva durerea ei,  prăpastia în care căzuse nu ar mai fi fost așa de adânca . De ce și sentimentele frumoase dor atât de mult ? Cât chin poate îndura un suflet ? Trupul cu o jumatate de inimă  cât timp poate să reziste ?  Spre ce direcție te duce uitarea ? Dacă Iris nu iși va reveni în curând, câți dintre noi iși vor mai aminti de ea ? ....și incă multe astfel de intrebari ce mă macină pe dinăuntru și îmi creează o mini-depresie egoistă . La școala îmi pierd concentrarea și mă tem că nu mai sunt la fel de puternică să îmi revin . O vreau pe Iris înapoi ! Mi-e frig , mi-e somn și mă doare . Mușchii mi se înmoaie , ochii îmi sunt umezi tot timpul, iar părul...părul crește si cade .
       Azi dis de dimineată a sunat telefonul . Era mama lui Iris , a reușit să vorbească cu ea  și m-a chemat că are să îmi zică niște lucruri . Nu știu la ce să mă aștept, frica îmi invadează mintea și sper să îi pot face față .


 Iris e tot tristă.

13 comentarii:

  1. ce-mi place... nu ai mai avut un astfel de post... Iris...

    sper ca esti bine >:D<

    RăspundețiȘtergere
  2. :) Cuvintele mele sunt de prisos.
    Foarte frumos nume, Iris.

    RăspundețiȘtergere
  3. bai mi sa facut pielea de gasca,Jur!...si eu sper Sper ca Iris sa isi revina.Pe bune!

    RăspundețiȘtergere
  4. Un suflet indura multe..
    iar Iris e puternica.

    ai grija de tine >:D<
    si de Iris.


    Superb post.

    RăspundețiȘtergere
  5. Iris cu siguranta isi va reveni.Trebuie sa aprecieze viata exact asa cum e si indiferent de motive, sentimentele de tristete nu sunt permanente.

    RăspundețiȘtergere
  6. foarte frumos postul:)

    Iris o va chema si pe fetita mea, imi place numele la nebunie:) si florile de asemenea:)

    RăspundețiȘtergere
  7. imporatant ca atunci cand avem obstacole in viata sa avem pe cineva langa noi... sufernta cand se imparte ( intre cei dragi) isi pierde din intensitate, din efect...
    Deci te pot felicita pentru ca esti o prietena adevarata... alaturi si la bine dar mai ales la rau!

    RăspundețiȘtergere
  8. Sanatate pentru Iris,felicitari tie pentru articol!

    RăspundețiȘtergere
  9. În viaţă sentimentele şi trăirile curg în valuri înspumate peste sufletele noastre.Sunt zile când ne rătăcim ochii în
    înaltul cerului şi rămănem prinşi acolo cu lacrimi fierbinţi şi o tristeşe melancolică.Deşi soarele ne râde cu voioşia lui cotidiană iar norii ne răcoresc pieliţa arsă, Cu toate astea pe chipul nostru nu e lumină...în aşteptarea ei ne mai rămâne speranţa acelui mâine...
    scrii foarte frumos...felicitări!

    RăspundețiȘtergere