Dragul meu călător ,

 

Mintea îmi este plină de gânduri spre tine. 

Culorile se învart în jurul meu.

Stelele le-ai luat cu tine și astfel cerul meu e gol .

În noapte, când întreg universul iși vede de odihna lui, mă gasești în același loc, visând la lumea noastră construită din castele de nisip, șuierând și scriindu-ți poezii .

Iar când pământul se frământă din nou, trimit către tine raze , de dor, dorința,  fiindu-ți aproape mereu .

( cuvinte împotmolite de sentimente )

Va continua .