Cu luna

Nu pot a-mi aseza inima in litere . Cuvintele nasc sentimente, iar sentimentele nu pot fi transpuse in cuvinte  . In miez de noapte, ascultand fosnetul furnicilor prin iarba , ma chinui sa imi gasesc fiinta.  Un pierdut spirit prin univers , cu trupul slab si ascutit asteptandu-si steaua . 

Asta am devenit ?

Asta esti, asta ti-e menirea ...

Dragii mei, impart pedeapsa cu voi fara stirea voastra, cand ar trebui sa imi port singura crucea . 

Iertare! 

Minte naluca , ce zburda pe deal , ploaia care va veni sa te curete , sa iti imprastie materia in frumos si in fericire, pentru ca nu te poti bucura in paharul gol . 

Sufletul meu traieste si te iubeste .