sâmbătă, 27 noiembrie 2010

Haiducul

Nu gandesc cu voce tare pentru ca nu vreau sa te sperii si sa fugi de langa mine . Singuratatea e un venin , vindecarea e grea .Leacul meu  e ca apa vie ce trebuie adusa din fantana tamaduitoare aflata intre doi munti frati, de peste mari si tari, undeva departe , unde soarele apune tarziu si pasarelele canta intr-una . Haiduce, din cate stiu fata imparatului este salvata doar O singura data ...si mi-e tare frica de camara zmeului .


Haiducul meu , inima ti-am daruit-o toata, asa cum este ea . Ai ingrijit de ea, i-ai acoperit crapaturile, ai adapat-o cu sentimente regesti, iti apartine, tu faci ce vrei cu ea . Nu uita .

Si au trait fericiti pana la adanci batraneti . Si mai traiesc inca, razand si povestind ..

3 comentarii: