duminică, 30 ianuarie 2011

Ne transformăm?

Zdrobită de răul iubirii. Sunt. Am fost. Voi ... ?
Cuvinte monstruoase ce cad peste mine, mai reci ca gheața și mai străpungătoare decât sulița cu care odinioară omoram temeri și filme proaste.

Cine suntem noi, oare?
Cine ești tu?


S-ajung să nu mai fiu, nu îmi doresc,
În pace și liniște să trăiesc.
S-ascult bătaia inimii în noapte,
 De viață, nu de moarte.     


Să nu plângi copile!

15 comentarii:

  1. emotionante versuri mai ales cand auzi acordurile piesei atunci cand citesti . bravo!!

    RăspundețiȘtergere
  2. Nu, copile, nu plange! Bataile inimii vor renaste in noaptea si vor fi de viata, nu de moarte.

    RăspundețiȘtergere
  3. nu, noi ramanem aceeasi, "noi ramanem ce-am fost, romantici..."

    RăspundețiȘtergere
  4. Buna, esti interesata de un banner/link exchange? Raspunde-mi printr-un comentariu la oricare dintre articole pe rogeek.net sau mail la contact@rogeek.net

    RăspundețiȘtergere
  5. intradevar cuvintele sunt ca niste sulite...dar pana la urma sunt doar niste cuvinte false...:P

    RăspundețiȘtergere
  6. sigur, ne transformam in fiecare zi in ceva mult mai frumos, fluture mic si trist de ciocolata...

    RăspundețiȘtergere
  7. M-ai emotionat! Imi place poezia mult! Multumesc pentru vizita draga mea!

    RăspundețiȘtergere