Legea naturii

Mâinile mele singuratice te-ar mângâia lin pe obraz, ploaia ar cădea, timpul nu ar sta, dar noi nu ne-am mai mișca. Am sta acolo, așa. Pământul ne-ar înghiți și apoi  tu din mine te-ai hrăni, eu din tine aș trăi și un copac ar răsări. Iar când ar înrodi, altul ca el nu va mai fi și cine din el va gusta, va simți dragostea.

Dragostea care nu moare.