vineri, 17 iunie 2011

Puțină poezie

Să lăsăm să cadă cuvintele
Numai ca fructele, numai ca frunzele,
Numai cele în care moartea s-a copt.
Să le lăsăm să cadă
Aproape putrede,
Abia îmbrăcând în carnea lor
Osul sfânt.
Sâmburul gol desfăcut,
Ca din veştezi nori luna,
Poate s-ar furişa spre pământ...

Ana Blandiana, Să lăsăm să cadă cuvintele

6 comentarii:

  1. ca de obicei .. Ana Blandiana se dovedeste o foarte buna scriitoare.

    RăspundețiȘtergere
  2. frumos frumos, mi-e drag poemul, draga si autoarea..multumesc

    RăspundețiȘtergere
  3. Ma bucur sa descopar pe cineva ce apreciaza opera minunata a unei autoare desavarsite. :)

    RăspundețiȘtergere