joi, 2 iunie 2011

Tu ce faci când plouă?

S-a înnegrit cerul, s-a înnegrit și lumea. Tunete și fulgere prevestind furtuna, se ascund toți în colibele lor, strângându-și la piept puii.
Plouă!
Cerul urlă și strigă la ei: Ce ați făcut oameni? Împart bucurie și voi fugiți, atâta bogăție și voi o nimiciți. Dar nimeni nu îl ascultă, nimeni nu îl aude....

Undeva pe-o pajiște verde stă un băiețel, prea departe de casă, prea aproape de cer. Privește picăturile de apă căzând, mai întâi alene peste haina lui, apoi   încețoșându-i imaginea, cu repeziciunea lor. Nu se teme de nimic, natura e mama lui.

O femeie a rămas în parc, pe bancă. Stă cu puiul ei, puiul ei din cer, fiecare atingere a ploii, e o atingere a lui, a copilului cu părul bălai. Nu se teme de nimic, o parte din cer e o parte din ea.

La periferia orașului, o bătrână merge pe străzi. Își caută soțul ce a plecat acum mult timp, pe o ploaie de mai. Înaintează cu greu și cu multă speranță în suflet. Nu se teme de nimic, soarele îi va lumina calea.


4 comentarii:

  1. te-ai innoit! regasesc primele zile de vara si aici, in blogul tau.
    Sunetul ploii e asa linistitor...

    RăspundețiȘtergere
  2. Ploaie te linistese,te face sa fii tu,cel fara griji ! O vara cat mai placuta.

    RăspundețiȘtergere
  3. Pentru că plouă, răspund la întrebarea din titlu!
    Stau pe net si bîntui bloguri! Ce-aş face cu adevărat? Aş trăi ca într-o lume de vis! Frumos articol, îmi place ce găsesc pe aici

    RăspundețiȘtergere
  4. Foarte frumos... ti-am pus link-ul cu aceasta poezie minunata pe noul meu blog

    http://femeicaminesicatine.blogspot.com/

    Succes si multa inspiratie iti doresc!

    RăspundețiȘtergere