luni, 26 decembrie 2011

We had magic and this is tragic

Se aude colinda, 
Năvală în suflet
Vestește lumina
În inimă și trup,
Iertare și credință
Ne amintește Crăciunul.
Cântăm și dezmierdăm
Voci răgușite
Inimi împietrite
Inimi înnegrite.



Magia dispare, se pierde în viitor ancorându-se în trecut. Speranța nu o mai regăsim, e aruncată într-un colț, printre cuvinte bune (și ele rătăcite). Scrisul nu mai poate vindeca răni.

6 comentarii:

  1. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere
  2. Foarte frumos scris!
    Si e adevarat.. scrisul nu poate vindeca rani, dar te poate elibera putin :D
    Iar cu speranta.. ei bine.. adevarata speranta o gasesti in interiorul tau.. in copilul din tine.. uita de toti si de toate si gaseseste'te pe tine, sunt sigur ca ai ceva in interiorul tau care nu depinde de nimeni si nimic care iti da viata!
    Stiu ca e prima data cand comentez pe blogul tau, dar sper sa te ajute cumva..
    Have fun! ^_^

    RăspundețiȘtergere
  3. @lifeless - Exista momente din viata cand te pierzi si cand pierzi, care pot dura o clipa sau chiar intreaga viata. Momentul meu nu stiu cum e. Sper si eu sa ma ajute cumva.. Multumesc din suflet!

    RăspundețiȘtergere
  4. La multi ani! Un an nou fericit,plin de impliniri!

    RăspundețiȘtergere
  5. Multumesc A☻! La fel si tie! La fel tuturor!

    RăspundețiȘtergere