Şi nimic altceva de pe urma mea...sau visez că trăiesc?
Sufăr din pricina loviturilor ascuţite ale cuvintelor mai tare decât din cauza acţiunii unui bisturiu. Plâng, când nu pot să mai fac nimic altceva. Adorm în amintiri când nu am ce visa. Scriu, când nimeni nu mă crede.
Buna ziua, Ma iertati ca va deranjez dar vin cu rugamintea la d-voastra sa ne sustineti in campania noastra umanitara “Sa fim oameni” punand pe blogul d-voastra logo campaniei de unde il puteti lua de pe pagina http://safimoameni.blogspot.com pagina promoveaza-ne. Va multumesc pentru intelegerea acordata! P.S. astept un raspuns pe la pagina de e-mail: safimoameni@yahoo.com
5 comments:
da, traiesti.
si noi suntem aici sa iti amintesti ca mai poti fi ascultata si ca mai poti crede intr-o realitate numai a ta.
trist sentiment..traim cu el din pacate
nu subestima senzatia unui bisturiu:)))
te inteleg perfect.
Buna ziua,
Ma iertati ca va deranjez dar vin cu rugamintea la d-voastra sa ne sustineti in campania noastra umanitara “Sa fim oameni” punand pe blogul d-voastra logo campaniei de unde il puteti lua de pe pagina http://safimoameni.blogspot.com pagina promoveaza-ne.
Va multumesc pentru intelegerea acordata!
P.S. astept un raspuns pe la pagina de e-mail: safimoameni@yahoo.com
Trimiteţi un comentariu