marți, 7 februarie 2012

Poezia trecutului

Iris. Aţi uitat de ea, dar ea nu a uitat de voi. E aici acum...A venit să îmi ţină de urât, a venit să plângă cu mine.E atât de tristă, e atât de mică, atât de plăpândă. Lumea ei s-a micşorat, în lumea ei nu se mai joacă piticii şi totul e încremenit. A adunat fragmente din bucăţile mele de viaţă şi le-a înşirat într-o poezie:




Când nu o să mai pot să vorbesc, o să îmi înțelegi tăcerea?
Când inima mea nu o să mai bată, o să o mai simți?
Când urma mea nu o să o mai găsești, o să mă mai cauți?
Te iert, pământeanule, pentru cuvinte grele și pietre aruncate în inimă.
Te iert pentru suferință și pentru umilință.
Te iert pentru darea de seama minții și gândurilor haine.
Când sunt tristă, când inima îmi plânge, când gândurile ucid speranța, atunci eu încetez să mai exist. Nu mai zâmbesc, nu mai respir 
 Sunt singură printre dărâmături tocite de suflete și aștept să-mi revăd iubirea.
Ai crezut în mine
M-ai ascultat
M-ai așteptat
M-ai purtat
Ai râs de mine
M-ai căutat
M-ai sărutat
Mâinile mele singuratice te-ar mângâia lin pe obraz, ploaia ar cădea, timpul nu ar sta, dar noi nu ne-am mai mișca.
Mi-am smuls părul din cap și ți-am împletit  o cunună s-o porți în noaptea cu plină lună să te ridici la îngeri să îți planteze aripi să ajungi deasupra universului întâlnindu-te cu stele și sărutându-le printre materii gol ca mai apoi să renaști să îți alegi tu singur tatăl și mama să copilărești din nou cu sufletul departe de pământul muritorilor de rând și să îmi apari în vis să îmi spui tu că ți-e mult mai bine ca mai apoi să uiți să trăiești peste lume construind planete.
Am nevoie doar de tine.
Să nu plângi copile!
 Nu mă judeca, iar, că sunt tristă, eu doar simt.
Vei fi în inima mea de atunci și până voi muri
Suntem noi oare așa cum am vrea să fim așa cum ei ar vrea să fim așa cum am visat așa cum au visat așa cum trebuie când nimănui nu îi pasă, dar parcă îi interesează pe toți  de fapt ne înșelăm și ne amăgim că suntem ai nimănui
Haiducul meu , inima ti-am daruit-o toata, asa cum este ea . Ai ingrijit de ea, i-ai acoperit crapaturile, ai adapat-o cu sentimente regesti, iti apartine, tu faci ce vrei cu ea . Nu uita .
 Ma doare sufletul iubitule 
*Forever and ever and ever ..
Pana atunci,  ma grabesc sa te strang la piept tot mai tare , nisipul se scurge . 
În noapte, când întreg universul iși vede de odihna lui, mă gasești în același loc, visând la lumea noastră construită din castele de nisip, șuierând și scriindu-ți poezii .
A parfum de mușețel iți miroase chipul și aroma pielii tale e adusă de pe alte tărâmuri ....
                  .....și privește cum vom sta lipiți unul de altul pentru totdeauna .
trupul meu in mainile tale, muntele in mainile unui copil
Iti simt respiratia greoaie in tamplele capului . Pietrele devin nisip in mana mea , caldura ta imi intra in trup si zburam ..iti inhalez emotii, trairi, cuvinte...
Asemeni unui mare cer cu stele, 
mi te-ai rasfrant în suflet ca-ntr-un lac,
si-adanci de-atuncea-s gandurile mele,
de aur glodul inimii, sarac.
Unele trairi si sentimente ne marcheaza intreaga existenta .
Ma bucur de tine ca de o noua sansa primita de un condamnat la moarte .
Si intr-o zi va disparea fara urma lasand in urma bagaje de amintiri si o mare prapastie in sufletul meu .
Slefuieste-mi inima si pastreaz-o intr-o vitrina .





Nimic nu are sens. Nimic nu se mai înţelege.
Simţim în tăcere şi adormim cu gândul că noaptea va schimba ceva.

Iris nu va mai pleca.

2 comentarii:

  1. Salut Ciocolatika vreau sa te invit pe Biblioteca Prafuita sa te inscrii si tu in volumul de poezii "Inca exista poeti" cu doua poezii la alegere. De asemenea daca sunt si alti doritori sunteti bine veniti. Daca pare interesant aici se gasesc detalii http://biblioteca-prafuita.blogspot.com/2012/02/inca-exista-poeti-volum-poezii.html, daca nu, imi cer scuze pentru deranj. La revedere

    RăspundețiȘtergere
  2. daca Iris iti da pace , atunci pastreaz-o !

    RăspundețiȘtergere