sâmbătă, 9 iunie 2012

Înfrângere

Am aterizat agale din nou la pământ, după un timp în care am crezut că nimic rău nu se poate întâmpla. A fost doar un vis. Nimeni, niciodată, nu va gândi și nu va simti la fel ca mine. Dacă mă doare?  Boala doare. Când te prinde în mâinile ei, te ține legat ceva timp, te chinuie, te necăjește, te amăgește și apoi îți dă drumul. La mine e un sentiment cronic, ce mă acompaniază oriunde aș merge, orice aș face, orice aș gândi și orice aș simți. Așa e tot timpul. Ca o muzică tristă ce îmi răsună încet în adâncul sufletului, fără să se termine niciodată. E mai rău decât boala.

E muzica dinaintea sfârșitului meu. Nu în sens fizic ci metafizic. Voi ajunge ca peste ani să nu mai recunosc zâmbetele și chipurile de azi. Voi ajunge exact așa cum nu mi-am dorit.

Și totul pentru că ești lângă mine și totuși străin.

5 comentarii:

  1. Atunci când eşti la pământ şi nimic nu îţi mai poate pune aripi să zbori, caută frumuseţea firicelelor de nisip...
    Nu eşti învinsă, nici măcar bolnavă... Cicatricile sufletului îţi demonstrează că simţi, că eşti om şi că încă mai crezi în idealuri.

    P.S.: Mă bucur că ţi-am descoperit blogul... Cu atât mai mult cu cât, în mare parte, mă regăsesc în cele scrise de către tine.

    RăspundețiȘtergere
  2. E ingrozitor sa ai alaturi un om pe care sa il simti doar pe jumatate!

    RăspundețiȘtergere
  3. cuvintele astea ma caracterizeaza si pe mine.......

    RăspundețiȘtergere
  4. Inca esti aici.Te citeam acum vreo 2 ani te-am gasit din nou:D. Ma bucur.
    Vechi cititor, killer:*

    RăspundețiȘtergere
  5. @Meanbrake - Frumusețea e peste tot în jurul meu, o văd, dar nu o mai simt.

    @vanilla - Multe lucruri sunt îngrozitoare.

    @Mademoiselle G - Cuvintele acestea ar trebui să caracterizeze pe cât mai puțini oameni.

    @floare de camp - Și eu mă bucur că m-ai regăsit :*

    RăspundețiȘtergere