duminică, 16 septembrie 2012

Nu te mai întorci acasă

 

Încă mai plutește mirosul tău prin cameră
Printre așternuturi și prin mine.
Ochii mei te-ar soarbe,
Gura-mi te-ar simți,
Mâinile-mi te-ar prinde strâns
Într-o cunună.
 
Ah, și n-o să te mai văd..
O să mi se usuce sufletul de atâta dor,
Și sunt prea tânără
Ca sa mor.











8 comentarii:

  1. textul in sine e superb,profund..denota talent...dar am o intrebare...sentimentele transpuse aici sunt cele care te si macina acum?sau e doar fictiune izvorata dintr-un suflet sensibil?

    RăspundețiȘtergere
  2. @ Cristi Firoi - Multumesc de apreciere ..

    @ daiana szatmari - Draga Daiana, sentimentele mele sunt cat se poate de sincere..

    RăspundețiȘtergere
  3. Frumos.Si nu ai sa mori.Poate o sa-l vezi...

    RăspundețiȘtergere
  4. prea tânără pentru ceva nu ești niciodată ;) dar clar nu recomand în situația ta :Đ

    of mândro, cum vă nimeriți exact astea care știți/puteți să iubiți să vi-o luați nașpa de la băieți.

    Capu' sus îmi pare a fi singura opțiune pe care o ai
    (din seria "you never know how strong you are until being strong is the only choice you have"

    RăspundețiȘtergere