Sânge negru

Umblu pe străzi pierdută printre amintiri. Nu mai recunosc nimic, peste tot doar oameni desfigurați privindu-mă cu milă, bucăți din mine și din tine aruncate aiurea în câte un colț, un cer care se întristează când ridic privirea asupra lui, o casă care încă mai miroase a tine și afișează peste tot imagini cu noi râzând, cu noi plângând, pereți martori la atâtea sentimente, pereți ce-mi vor șopti noaptea din ale noastre discuții...ca o fantomă ce mă va urmări tot timpul de acum încolo și se va hrăni cu durerea mea, va mânca din sufletul meu, îmi va soarbe sângele până mă voi transforma într-o nălucă ce aleargă prin lume strigându-ți numele și murind de fiecare dată când nu-i vei răspunde.

Am nevoie de o pereche de ochi, de un nou suflet și o nouă viață, pentru că eu nu știu câtă putere mai am ca să o termin pe asta ..

Îmi pare rău, tată ..