miercuri, 5 septembrie 2012

Sânge negru

Umblu pe străzi pierdută printre amintiri. Nu mai recunosc nimic, peste tot doar oameni desfigurați privindu-mă cu milă, bucăți din mine și din tine aruncate aiurea în câte un colț, un cer care se întristează când ridic privirea asupra lui, o casă care încă mai miroase a tine și afișează peste tot imagini cu noi râzând, cu noi plângând, pereți martori la atâtea sentimente, pereți ce-mi vor șopti noaptea din ale noastre discuții...ca o fantomă ce mă va urmări tot timpul de acum încolo și se va hrăni cu durerea mea, va mânca din sufletul meu, îmi va soarbe sângele până mă voi transforma într-o nălucă ce aleargă prin lume strigându-ți numele și murind de fiecare dată când nu-i vei răspunde.



Am nevoie de o pereche de ochi, de un nou suflet și o nouă viață, pentru că eu nu știu câtă putere mai am ca să o termin pe asta ..


Îmi pare rău, tată ..

3 comentarii:

  1. putere ai...trebuie doar sa cauti in adancul sufletului tau,sa realizezi ca nimic nu e mai important pe aceasta lume decat propria ta persoana...incepe sa zambesti si lumea iti va zambi inapoi..daruieste o privire calda cerului,iar el te va cuprinde in a lui infinit,soptindu-ti ca va fi bine!o noua viata vei putea sa-ti construiesti abandonand aceasta privire morbida asupra lucrurilor ce te inconjoara...canta,danseaza,alearga...bucura-te acum,cat esti vie!

    RăspundețiȘtergere
  2. hm, citeam si ma gandeam la ultima fraza, din post scriptum... eu nu cred ca o sa am de ce sa spun vreodata "imi pare rau, tata". chiar si pentru asta, ar trebui sa te consideri fericita, pentru ca tatal tau merita ceva... si chiar daca tu i-ai gresit, asta se mai iarta. pentru ca noi avem scuza ca suntem tineri si nestiutori.

    RăspundețiȘtergere
  3. Uneori chiar simti ca nu mai ai putere.Te inteleg.Ti-as spune ca totul va fi bine,dar cu ce pret?Nu te ajuta cu nimic unele cuvinte..

    RăspundețiȘtergere