luni, 10 iunie 2013

Dacă iubești fără să speri...


Dacă iubești fără să speri
       De-a fi iubit vrodată,
Se-ntunecă de lungi păreri
       De rău viața toată.

Și-ți lasă-n suflet un amar
       Și în gândiri asemeni,
Căci o iubire în zadar
       Cu moartea-i sor- de gemeni.

Dar vindecarea la dureri
       În piept, în partea stângă-i,
De-acolo trebuie să ceri
       Cuvinte să te mângăi.

Acolo afli adăpost
       Oricâte se întâmple,
Ca ș-un amor care-ar fi fost
       Viața ta o împle.

Căci un luceafăr răsărit
       Din liniștea uitării
Dă orizon nemărginit
       Singurătății mării.

Și ochiul tău întunecat
       Atunci îl împle plânsul,
Iar ale vieții valuri bat
       Călătorind spre dânsul.

Și dau cadențe de nespus
       Durerii tale lunge,
Pe când luceafărul e sus
       Ca să-l nu-l poți ajunge.

Zâmbește trist cu raze reci
       Speranțelor deșarte:
În veci iubi-o-vei, în veci
       Va rămânea departe.

Ș-a tale zile-or fi cum sunt,
       Pustii ca niște stepe;
Iar nopțile de-un farmec sfânt
       Ce nu-l mai poți pricepe.

Mihai Eminescu, Dacă iubești fără să speri

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu