miercuri, 10 iulie 2013

Scriu și eu pe stânga și fără rime că așa e la modă

Astupă-ți urechile
ca să nu auzi
toate prostiile
pe care le scriu.

Casa e atât de goală
dar, trăiesc prin colțuri amintiri.
Le surprind tăcut,
cu ochii împăienjeniți
și cu dureri de cap.

Crezi că eu nu știu?
Sufletul meu naiv te induce în eroare,
Dar mintea mea gândește mai mult decât ți-ai putea imagina
mai mult decât trebuie
de asta sunt așa de tristă, mereu...

Mâinile mele miros a frământări
a dor
a singurătate.
O să le pun mănuși
Să nu mai simt nimic
niciunde.

Vocea mi s-a încurcat.

Ți-am zis să închizi gura ca să nu mă poți vedea!

2 comentarii:

  1. scrii așa frumos, și..chiar simt ce scrii. Sunt un blogger nou în breaslă, poate mă ajuți și pe mine cu un promo sau ceva..nu știu. oricum, ai un follower ăn plus și un suflet alături!

    RăspundețiȘtergere
  2. Ce poetic, frumos si atat de sensibil ai redat ultimele versuri:
    "Mâinile mele miros a frământări
    a dor
    a singurătate.
    O să le pun mănuși
    Să nu mai simt nimic
    niciunde."

    RăspundețiȘtergere